Fágáras 1989

Jurnal de Calatorie de Willi din Jüterbog

(Traducerea si adaptarea: Pietraru Kodrutz, 2000)

15.08.89:

Ora 9:15. Plecare din Berlin-Lichtenberg. Împart cuseta cu un barbat cu doi ani mai tânär din Jemen, care se intorcea la Sofia. El studiazä acolo Dreptul. Calatoria cu acest tren, n-a fost într-u totul normalä; organele vamale s-au dovedit a fii deosebit de riguroase în ceea ce priveste controlul, si asta in toate vämile prin care treceam. Îmi lipsea numai un numär de inventar pe frunte si atunci n-as fii fost deloc bägat in seamä.

16.08.89:

Pe la ora 1 noaptea am trecut de granita maghiarä. Prietenul meu jemenit a trebuit sä-si arate bagajele. "Deranjamentele astea!". Dimineata a urmat granita româneascä. Tumult pe peronul de frontierä. Arme pe umerii soldatilor, un handicapat cu o singurä mânä se târa pe peron cersind, "mici comercianti" români se urcau in numär mare in tren incercând sä facä afaceri cu cälätorii, copiii zbierau pe peron dupä ciocalatä si gumä, tigänci in port colorat. 17:00 sosirea la Brasov (Kronstadt). 6 lei pentru läsarea bagajelor la garä si m-am aruncat in viata localä. Din oras, am luat telecabina pânä pe "Hausberg"; dupä o privire de ansamblu am intrat in restaurant. M-am asezat cu doi români la masä. Într-un târziu, a binevoit si chelnerul sa treacä pe la masa la care stateam. Chelnerul era un tip corpolent, îmbräcat într-un costum alb cu epoleti; foarte impunätor, si eu nu stiam dacä trebuia sä iau pozitia de drepti sau nu. Am cerut o apä mineralä. Gresealä! Chelnerul-general a dispärut si eu n-am apucat nici sä-mi exprim toate dorintele. Localnicii au zâmbit si au arätat spre paharele lor de vin. Atunci am stiut ca trebuie sä-mi formulez altfel comanda pentru cä în meniu lipsea apa mineralä. A apärut din nou chelnerul-general, cu o minä foarte serioasä, si am comandat unu pahar de vin. Gresealä! Nici n-am terminat de vorbit cä iar a dispärut generalul.

Vecinii mei de masä au început sä râdä si mi-au dat de înteles cä astäzi se poate comanda numai vin în sticlä. Am înclinat capul urând celorlalti noroc. Chelnerul-general devenise între timp atât de supärat, incât nici nu se mai uita la mine. Aveam aici un numär de inventar pe frunte? Celor doi ramâni de la masä li s-a fäcut rusine; asa cä am primit întâi o înghititurä de vin de la ei si apoi l-au certat pe chelner. Acestuia i s-a facut la rândul säu rusine, ceea ce a avut ca urmare schimbarea totala a impresiei mele privitoare la restaurant de pânä acum! Am comandat o sticlä de vin si o pulpä de pui cu mujdei. Dorinta mea a devenit rapid realitate. Mai târziu am fost "plin" si cu nota de platä de 106 lei portmoneul meu "gol". Nota de platä a fost un pic exageratä si asa am dat si ceva bacsis. Chestia era genialä. Fata chelnerului- general era pe jumätate serioasä si jumätate zâmbitoare. Eu zâmbeam pe toatä fata si asa m-am indepärtat, împäcat, intr-o atmosferä de searä reusitä înapoi spre garä. Mi-am luat bagajele si mi-am mutat domiciliul in sala de asteptare (clasa a 2-a). Unui localnic german i-am mai vândut 5 pachete de tigäri. Acum eram mai bogat decât la începutul cälätoriei si m-am târât fericit în sacul meu de dormit.

17.08.89:

Dimineata, ora 6:00. Plecarea cu trenul spre Zärnesti. De acolo pânä in munti, am plecat cu autostopul cu încä un român si doi unguri. Ne-a luat un camion cu lemne. La cabana forestiera Rudärita am coborât si de acolo am fost singur. Am inceput urcarea pe o pantä abruptä, prin päduri bätrâne si dese, cu bagaj greu si cu o singurä Cola in stomac. Deasupra pädurii, m-am întâlnit cu o grupä de patru insi. Printre ei, o femeie tânarä si firavä cu un rucsac tot atât de mare. Dupa o micä pauzä am continuat urcusul împreunä pânä la cabana Salvamontului, "Berevoiescu". Acolo mi-am luat rämas bun, eu rämânând aici. Tânara femeie conducea trupa si mi-am scos "päläria" in fata ei nu numai la despärtire. Aici mi-am amenajat tabära, am adus apä si am fäcut cafea.

La ora 16:00 fix, mi-am înfipt dintii în ciocolatä. Nevoia mea de energie era uriasä. Stäteam afarä si savuram panorama spre muntele Iezer-Päpusa. O turmä de oi se apropiase de mine si totul decurgea in ordine cronologicä: întâi m-au inspectat câinii, apoi au trecut oile, care päreau färä griji, si într-un sfârsit s-a oprit si ciobanul "la un pahar de vorbä". Mi-a cerut un pic de zahär si cum eu aveam destul, i-am dat. Ca recompensä, am primit câteva "înghitituri" de tuicä. Acum eram însfârsit în România! Ciobanul si-a luat rämas bun si putin timp dupä, a sosit un drumet român . Ne-am pregatit împreunä cina si atunci am aflat ca era din Sighisoara si ca meserie era restaurator de arte plastice.

Într-un târziu ni s-au mai aläturat incä patru drumeti din Thüringen. Ei si-au montat cortul in fata cäsutei de tablä; antreul cortului era lipit cu patru fâsii de leucoplast: înainte au campat în Plaiu Foii si i-a vizitat ursul. Acesta a dat cu laba în antreul cortului, l-a sfâsiat si le-a furat o rudä de salam. Cortul nu era prea mare, dar bäietii credeau cä în acel moment au stat cu totii în cort în picioare. Acum pot sä râdä de cele întâmplate si asta îi face (înafarä de faptul ca erau din Thüringen) deosebit de simpatici. Aceastä noapte n-a trecut nici ea färä întâmpläri: un soarece îsi fäcuse sub patul meu campanie de lucru; l-am luminat cu lanterna, dar nu l-a interesat. Numai dupä ce a început sä umble la vase, am mai adunat putin lucrurile. Noapte bunä!

18.08.89:

Pe la ora 8:00 stateam cu românul la "masä". Apoi am schimbat adresele si i-am däruit un pix si un praf pentru suc. El la rândul lui, mi-a däruit spontan un caiet in care erau 12 munti cartografiati. Cu o searä inainte am räsfoit încântat caietul si acum acest cadou. De neimaginat, acest cadou! Am pornit cu cei patru bäieti din Thüringen mai departe. Pânä la adäpostul Zirna a fost un un drum destul drept, apoi încä un efort pânä în apropierea Vârfului Dara (2500 m) unde ne-am întins corturile. O cinä completä si o baie într-un lac de munte, ne-au încoronat ziua. Ce mai trebuie spus: suntem arsi de soare! Vä rugäm nu atingeti nasul, ceafa, bratele si picioarele!

19.08.89:

La ora 10:00, lucrurile au fost deja împachetate si am pornit urcusul spre Moldoveanu. Am avut o priveliste deosebit de frumoasä si pante foarte dificile. În jurul orei 17:00 am ajuns destul de lesinati la Lacul Moldoveanului. Am întins corturile si am gätit o supä din orez si macaroane fägäraseascä care ne-a iesit chiar bunä. Aerul cald a stat pânä spre searä aici pe platou. Stäteam întinsi în iarbä si povesteam. Doi berbeci isi ciocneau cu zgomot coarnele.

20.08.89:

Soarele bätea pe cort. Trezire veselä. Pânä acum nici o schimbare a vremii, super! La ora 10:00 micul dejun. Ne-am hotärât cu totii sä rämânem astäzi aici. Pe la 11:00 am urcat împreuna cu Frank, färä bagaje, pânä pe Vârful Moldoveanu (2544 m). Panoramä bunä, numai Vârful Negoiu era înväluit de nori. Am continuat drumul înspre Lacul Galben. In jurul orei 15:00 am fost deja înapoi la corturi. Vremea cafelei. Apoi au plecat ceilalti trei spre Moldoveanu. I-am urmärit cu privirea. Pe când au ajuns s-au strâns nori negrii. O furtunä cu grindinä a venit peste noi. Nu-mi doresc sa fiu acum sus, pe vârf. Anul trecut am trecut si eu prin asta. S-a îndepärtat furtuna si i-am väzut pe baieti coborând. Pe când au ajuns la cort aveam pregätit deja ceaiul.

21.08.89:

Astäzi ne pregätim pentru un traseu deosebit de dificil. Am planificat Cabana Bâlea Lac. La 11:00 am cu bagajele pe Vârful Moldoveanu. La räscrucea Cabana Capra am aflat de la alti drumeti ca Cabana Balea Lac e astäzi închisä si ne-am hotärât sa coborâm la Cabana Capra. Coborâsul a fost cam greu. Si Cabana Capra era închisä si am intrat birtul aflat în spatele cabanei. Aici am baut vin si apä. De mâncare ne-am permis pulpe de pui cu rosii si pâine albä (o portie = 35 lei). Am pornit spre poianä si în dreapta drumului am dat peste o cäsutä din lemn. Dupä ce am inspectat-o, chiar dacä mirosea puternic a oaie, ne-am hotärât sa rämânem în ea.

22.08.89:

Cinci bäieti putind a oaie, ne-am aflat intr-un camion pe Transfägäräsan spre Bâlea Lac. Acolo am bäut câte o bere, am schimbat piper pe trei pâini si am pornit-o mai departe spre Lacul Calzun. Vremea era linistitä. Ajunsi la tinta cälätoriei de astäzi, ne-am întins repede corturile si ne-am apucat de gätit. Întâi ceai, apoi lapte cald si budincä de ciocolatä. La sfârsit o ciorbä de cartofi. Un apus de soare foarte frumos.

23.08.89:

Toatä noaptea plouase. Spre dimineatä s-a îndreptat vremea si am pornit din nou la drum. De data aceasta ne îndreptam cu tot cu tot cu bagaje din Strunga Dracului spre Vârful Negoiu (2535 m). Întâmplare foarte frumoasä! Nici bine n-am ajuns sus cä s-a si innourat. Dupä o scurtä coborâre am vrut sa luäm drumul peste Acoperisul Ciresilor, ceea ce am si încercat. S-a stricat vreamea. Am întâlnit o grupä micä care era prinsä în peretele de aici. O domnisoarä plângea; moralul acestei grupe, frigul, grindina si ploaia neîncetatä ne-a fäcut sä ne întoarcem. Deci, coborâre directä spre Cabana Negoiu. Aici ajunsi, am fost foarte bine primiti: seara, supä, ceai, cartofi cu carne, biscuiti diversi si o minunatä marmeladä de prune. Comfortul n-a fost deloc ieftin: pentru noi toti am plätit 290 lei.

O grupä mare de studenti români au cumpärat de la noi baterii; seara am stiut pentru ce: cu ajutorul unui radiocasetofon a fost organizatä în sala de mese o discotecä. Fulgere sträbäteau întunericul si luminau coastele muntilor. Casetofonul a început sa läläie si noi discutam cu buzele mânjite cu marmeladä.

24.08.89:

Am plätit 200 lei pentru cazare si ne-am închis rucsacii. În seara trecutä am stiut deja ca astäzi ne vom despärti. Frank si cu mine ne vom continua drumul spre Lacul Avig, iar ceilalti vor coborâ la Cabana Bärcaciu. Drumul se îngreunase din cauza diareei, dureri ale degetelor de la picioare si limita încordärii psihice. Ne-am înteles totusi sa ne întâlnim la Cisnädioara (Michelsberg). Toate aceste necazuri le-am lasat celor ce se întorceau. Asadar am pornit urcusul mai departe. Drumul nostru duce spre lacul Avig (s-ar putea numi si Lacul Conserveor!), apoi Cabana Suru.

Dupä o pauzä mai lungä, am coborât in pas repejor pe o pantä interminabilä, în Sebesul de Sus. Seara târziu am ajuns si am întrebat o bätrânä de apä. Aceasta ne-a chemat in curte si l-a întrebarea unde putem sä ne întindem corturile, ne-a poftit sotul bätrânei in casä si ne-a arätat cu semnul dormitului (mâinile împreunate sub obraz) cä putem înopta la ei. Am fost serviti cu pâine, släninä, brânzä de oaie si rosii. Cunostintele noastre privitoare la Limba Românä nu erau foarte ample si totusi am stat de vorbä pânä târziu noaptea.

25.08.89:

Încä o noapte în pat. La ora 7:00 trezirea, micul dejun, luare de rämas bun si mai departe cu o cärutä trasä de cai spre Sebes Olt. Plecarea cu trenul spre Sibiu la ora 9:00. În tren inträm în vorbä cu o familie de sasi. Egal cu cine vorbesti, toti românii de nationalitate germanä ("si nu numai!" nota traducätorului) sunt nemultumiti si vor sä päraseascä tara. Ajunsi în Sibiu, ne-am depus bagajele la parohia evanghelicä. Apoi am mers la piatä. Într-un târziu n-am mai avut finante. Dar am fost pregätiti! Piper, cafea boabe, tigäri cu filtru… Oamenii aveau deja experientä cu turistii. Si asa se ajutä oamenii reciproc. Frank si-a vândut ceasul si busola. Eu am câstigat 300 lei si am fost bine aprovizionat.

Dintr-o datä cineva strigase: "politia!", totul era bine organizat ca si o scenä de teatru: oamenii s-au despärtit în ocupatiile lor ca dupä un timp, din purä întâmplare sä se întâlnescä din nou... Dupä o masä de prânz si o vizitä a orasului, ne-am luat bagajele si am pornit din nou spre Cisnädia (Michelsberg). Pe la jumätatea drumului ne-a luat o masinä mai departe. La Cisnädia am vizitat întâi un prieten bun. În primävara aceasta, Cisnädienii, au construit un camping drägut. Am reusit sä ne întelegem cu paznicul pe o cale "nematerialä" si spre searä am fost din nou la prietenul nostru Erwin. Aici am fäcut cunostintä cu familia sa care ne-a gäzduit foarte bine: dupä o cinä bunä si destulä tuicä (foarte tare!) ne-am întors din nou la corturi. În camping mai erau doua familii de nationalitate germanä din Cisnädia care îsi petreceau aici concediul si si-au adus corturile si celelalte bagaje cu cäruta. Pânä noaptea târziu au petrecut vecinii nostrii de cort si eu m-am läsat dus de atmosfera pläcutä folcloricä întretinutä de un radio de voiaj. Am adormit fericit.

26.08.89:

Noaptea au ajuns si ceilalti trei bäieti de care ne-am despartit cu câteva zile în urmä. Astäzi am pornit cu totii în afarä de Frank la Sibiu. Si ceilalti trebuiau întâi sä facä rost de ceva bani. Apoi am intrat într-un Cafebar unde am mâncat cele mai bune präjituri cu cremä din viata mea de pânä acum. Într-un magazin mare am cumpärat douä cämäsi minunate in bumbac (Made in China). La 19:00 am ajuns din nou la Erwin si familia sa unde mi-am "conservat" peretii stomacului.

27.08.89:

Dimineata am studiat putin împrejurimile. Masa de prânz am luat-o la Erwin. Am mâncat tot mujdeiul! Cred cä ajunge s-ä distrug toti vamiprii de pe pämânt. Am inspectat grädina lui Erwin. Dupä aceea am vizitat Cisnädie. Un petec de pämânt minunat! Pe drum spre corturi am trecut pe lângä o casä täräneascä veche, minunat. Stäpânul casei tocmai restaura soclul pietrei de gramitä. Trebuia sä-l laud. Asta a durat mai mult pentru cä am fost invitat în casä. De mult n-am mai bäut tuicä! Târziu am ajuns la cort.

28.08.89:

Tur de vizitare în Cisnädia. Acolo am vizitat o bisericä militarä germanä foarte interesantä.

29.08.89:

La ora 8:00 am fost cu toate bagajele in Autobus spre Sibiu. Am intrat repede în anticariat in Sibiu si cine aici nu gaseste nimic interesant, e însäsi de vinä! Încä odatä la piatä si prin oras, iar la ora 16:55 plecare cu trenul la Copsa Micä (Klein Kopisch) si mai departe in directia granitei.

LA REVEDERE ROMÂNIA!!!

Autor: Wilhelm Scherz (Karpatenwilli)

Traducerea si adaptarea: Pietraru Kodrutz, 2000

zurück / înapoi